"Nu bateti la usa, daramati-o"

Nu eu am inventat titlul. Am reprodus, pur si simplu, indemnul adresat tinerilor de catre unul dintre cei mai iconoclasti cineasti contemporani, Bella Tarr (Ungaria), a carui arta este vazuta de o scriitoare precum Susan Sontag drept "o eroica violare a filmului contemporan". Festivalul de la Salonic, el insusi unul al indraznelii, al provocarilor, i-a dedicat o retrospectiva ce a inclus si demonicul "Satantango" ce s-a intins pe mai bine de o jumatate de zi, cu cele sapte ore de proiectie, un fel de istorie a unui spatiu din Europa postcomunista, vazut parca de ochiul diavolului. Daca voi mai spune ca presedintele juriului este si el un nonconformist vestit al anilor '60, Marco Bellocchio, autorul acelui incendiar "Cu pumnii in buzunar" (I pugni in tasca), se va vedea ca romanii prezenti aici, la festivalul de la Salonic, ajuns la cea de-a 47-a editie, au nimerit cum nu se poate mai bine. Cristian Mungiu, al carui "Occident" a fost selectionat in concurs, si Nae Caranfil, invitat cu "Filantropica" in onoranta sectiune paralela "Privire asupra Balcanilor" au de ce sa se simta in elementul lor, cum se zice. Intr-o vreme in care, asa cum amintea directorul Manifestarii, Michel Demopoulos, multe festivaluri lupta sa mentina asa-numita "balanta a terorii", cu alte cuvinte, un echilibru intre creatiile unor autori si peliculele marilor studiouri americane, intr-o vreme dificila pentru cinefilie, cand suntem asaltati de "vulgarele jocuri ale televiziunilor care au alterat atatea criterii, Salonicul are ambitia sa ramana credincios juramantului cu care a plecat la drum, sa fie o intalnire si rampa de lansare a celor curajosi, independenti. De aceea, competitia este inchinata tinerilor debutanti si autorilor aflati la al doilea film, creatiilor "radicale", unele venite din regiuni mai putin frecventate, cum sunt Palestina, Thailanda, carora li se alatura cele din Argentina, Mexic, Slovenia, Franta, Italia, Germania. In aceasta companie se afla Cristian Mungiu, al carui film va avea, astazi, prima dintre cele trei proiectii. Un alt cunoscut fost razvratit, Bob Rafelson, cel care l-a lansat, in fapt, pe Jack Nicholson, in "Five Easy Pieces" (Cinci piese usoare), in 1970, acum membru si el in juriu, marturisea speranta ca va avea multe de invatat vazand filmele tinerilor. Are incredere in "enorma lor energie" si, ceea ce il incanta este posibilitatea de a-i judeca liber, "fara nici o presiune din partea studiourilor sau a producatorilor". Daca voi aminti ca ultimii castigatori ai Marelui premiu, "Alexandru de Aur", Piotr Pawlikowski (englez de origine poloneza) si albanezul Fatimir Koci sunt, de-acum, nume cunoscute in circuitul cinematografic, avem inca un motiv pentru a-i tine pumnii tanarului reprezentant al scolii romanesti.