Fostul manager general al Stelei, Mihai Stoica, s-a contrat cu Gigi Becali si Cosmin Olaroiu, cei cu care parea ca face o echipa indestructibila.
Chiar daca la conferinta de presa de duminica Meme a evitat sa îl atace pe antrenorul ros-albastrilor, ieri, la TV Sport, fostul oficial al Stelei a confirmat ruptura cu Cosmin Olaroiu.
La numai câteva ore dupa ce Oli declarase la trialul de la Mogosoaia ca regreta plecarea lui Stoica de la club si ca încearca sa îl faca pe Gigi Becali sa îl aduca înapoi pe Meme în Ghencea, fostul manager general al ros-albastrilor i-a raspuns ironic tehnicianului: "Eu nu am mai vorbit cu Olaroiu de doua saptamâni la telefon. Nu vreau sa spun ce îmi provoaca mie declaratiile lui Oli". De asemenea, Meme a intrat în conflict si
cu Gigi Becali, finantatorul Stelei reprosându-i lui Stoica atitudinea fata de Valeriu Argaseala, noul presedinte din Ghencea. In finalul discutiei, Meme i-a dezvaluit lui Gigi Becali faptul ca Valeriu Argaseala a negociat cu Emil Rosianu un posibil angajament la Poli Timisoara. Un alt motiv de disputa între Meme si Gigi l-a constituit politica fostului manager general al Stelei de a aduce în Ghencea jucatori straini, în contradictie cu dorinta latifundiarului din Pipera, care este adeptul transferurilor de fotbalisti români.
Dialogul Gigi - Meme
Meme: Eu nu am înselat pe nimeni niciodata, o sa prezint cu documente asa-zisa mea greseala. Eroare este în acceptiunea domnului Becali, nu în a mea.
Gigi: Eu îi spun ca a gresit, e treaba lui ce crede. Mie nu îmi pare rau ca l-am dat afara. O sa aiba dusmani în continuare, pe cei care se bucura de plecarea lui. Angajatii trebuie sa faca ceea ce spune patronul.
Meme: Sa vedem ce vor face cei care vor veni dupa mine.
Gigi: A avut toata încrederea, i-am dat mâna libera, dar el nu a înteles ca eu nu mai vreau jucatori straini. Patronul decide mereu ce vrea sa faca.
Gigi: Dar cu Argaseala ce ai de nu mai vrei sa vorbesti? Ai spus ca vrei sa uiti telefonul lui. Ce ti-a facut? Este adevarat ca el stia de actele pe care le-am facut ca sa pleci tu.
Meme: Bine, bine, dar era o discutie între mine si el. De ce trebuia sa vina sa-ti dea tie raportul asa de repede?
Gigi: Asa face un angajat corect fata de patronul sau. Nu stiu ce ti-a venit pe el.
Meme: Pai vrei sa-ti spun ce a facut Argaseala, ca sa dam cartile pe fata? Iti spun eu! Anul trecut negocia cu Emil Rosianu plecarea lui la Timisoara, iar eu am aflat si l-am oprit la timp
.
Gigi: Poate era o gluma. Si eu mai glumeam cu Iancu pe tema asta si pe plecarea ta la Poli.
duminică, 22 februarie 2009
Gigi Becali, acuzat ca motiveaza adversarii Rapidului
VICTORIA RAPIDISTILOR cu 3-0 impotriva celor de la Poli Iasi nu a adus prea mult calm in Giulesti, dupa partida antrenorul Razvan Lucescu si atacantul Ionel Ganea acuzand faptul ca moldovenii au jucat pentru banii oferiti de Steaua. In cursul zilei de luni, inainte de meci, au existat zvonuri conform carora patronul Stelei, Gigi Becali, le-ar fi promis 100.000 de euro iesenilor pentru a incurca Rapidul. "Au fost motivati si stiu foarte bine asta si pana la urma este si normal, fiecare face ce vrea cu banii pe care ii gestioneaza", a spus antrenorul Razvan Lucescu dupa meci. De altfel, Lucescu si antrenorul celor de la Poli Iasi, Ionut Popa au avut si un schimb mai aprins de cuvinte in timpul
partidei.
Si atacantul Ionel Ganea a spus ca iesenii au fost motivati, afirmand insa ca nu poate dovedi acest lucru. "Nu pot sa dovedesc nimic, asta poate sa spuna cel mai bine antrenorul lor. Domnul Becali isi pregateste foarte bine meciurile. Cred ca si in seara asta i-a motivat bine pe astia de la Iasi. Nu mai face public, dar domnul Becali lucreaza bine", a spus Ganea. De altfel, atacantul Rapidului a ridicat si un semn de intrebare in ceea ce priveste prestatia celor de la Otelul Galati in meciul pierdut cu Steaua. "Ala e Otelul care a jucat in ultimele meciuri? Pai asa se prezinta la meci? Otelul nu a fost cel care ii rupea in doua pe toti si marca trei goluri pe meci. Mai bine veneau cu juniorii sau nu se prezentau", a mai spus Ganea.
partidei.
Si atacantul Ionel Ganea a spus ca iesenii au fost motivati, afirmand insa ca nu poate dovedi acest lucru. "Nu pot sa dovedesc nimic, asta poate sa spuna cel mai bine antrenorul lor. Domnul Becali isi pregateste foarte bine meciurile. Cred ca si in seara asta i-a motivat bine pe astia de la Iasi. Nu mai face public, dar domnul Becali lucreaza bine", a spus Ganea. De altfel, atacantul Rapidului a ridicat si un semn de intrebare in ceea ce priveste prestatia celor de la Otelul Galati in meciul pierdut cu Steaua. "Ala e Otelul care a jucat in ultimele meciuri? Pai asa se prezinta la meci? Otelul nu a fost cel care ii rupea in doua pe toti si marca trei goluri pe meci. Mai bine veneau cu juniorii sau nu se prezentau", a mai spus Ganea.
Chelsea vrea bani de la Adi Mutu
BBC sustine ca gruparea engleza a castigat un apel contra FIFA si poate cere despagubiri dupa ce l-a concediat pe roman pentru consum de droguri
Disputa dintre Chelsea si Mutu continua, la aproape trei ani dupa ce gruparea de "Stamford Bridge" l-a dat afara pe "Briliant". In ocombrie 2004, Mutu a fost depistat pozitiv cu cocaina la un control anti-doping efectuat la cererea antrenorului Jose Mourinho, iar Chelsea l-a concediat pe atacantul roman, la un an si jumatate dupa ce-l transferase de la AC Parma pentru 22,5 milioane de euro.
Mutu a fost suspendat de FIFA pentru aproape sapte luni, pana in mai 2005, semnand in aceasta perioada o intelegere cu Juventus Torino din postura de jucator liber de contract. Chelsea si-a dat seama ca a facut o greseala cand l-a concediat pe Mutu si a anuntat ca va cere despagubiri. FIFA n-a fost de acord, considerand ca Chelsea a reziliat unilateral contractul cu Mutu. Mai mult, Mutu a facut apel la Tribunalul de Arbitraj Sportiv de la Lausanne, unde a reclamat aceasta concediere, insa a pierdut. Aest apel a consfintit faptul ca Chelsea l-a concediat legal pe Mutu. Gruparea engleza a continuat disputa la FA (federatia engleza de fotbal), unde a primit acceptul de a cere despagubiri. Acum cateva zile, conform BBC, Chelsea a castigat si apelul intentat impotriva FIFA, astfel incat poate cere acum daune financiare. Gruparea engleza vrea bani atat de la Mutu, cat si de la Juventus, club care l-a legitimat pe roman inainte de expirarea suspendarii, adica inainte de finalul procesului dintre Chelsea si jucator. Initial, dupa judecata de la FA, Chelsea anuntase ca doreste o suma intre opt si 11 milioane de euro drept despagubire, insa, cel mai probabil, tot o instanta de judecata va decide, daca va fi cazul, suma de bani pe care Mutu (poate chiar in solidar cu Juventus) o va plati catre Chelsea. In acest moment, Mutu este legitimat la Fiorentina, unde a ajuns in vara anului 2006, de la Juventus, pentru opt milioane de euro. Mutu are un contract pe cinci ani cu Fiorentina, cu un salariu anual de 1,5 milioane de euro.
Disputa dintre Chelsea si Mutu continua, la aproape trei ani dupa ce gruparea de "Stamford Bridge" l-a dat afara pe "Briliant". In ocombrie 2004, Mutu a fost depistat pozitiv cu cocaina la un control anti-doping efectuat la cererea antrenorului Jose Mourinho, iar Chelsea l-a concediat pe atacantul roman, la un an si jumatate dupa ce-l transferase de la AC Parma pentru 22,5 milioane de euro.
Mutu a fost suspendat de FIFA pentru aproape sapte luni, pana in mai 2005, semnand in aceasta perioada o intelegere cu Juventus Torino din postura de jucator liber de contract. Chelsea si-a dat seama ca a facut o greseala cand l-a concediat pe Mutu si a anuntat ca va cere despagubiri. FIFA n-a fost de acord, considerand ca Chelsea a reziliat unilateral contractul cu Mutu. Mai mult, Mutu a facut apel la Tribunalul de Arbitraj Sportiv de la Lausanne, unde a reclamat aceasta concediere, insa a pierdut. Aest apel a consfintit faptul ca Chelsea l-a concediat legal pe Mutu. Gruparea engleza a continuat disputa la FA (federatia engleza de fotbal), unde a primit acceptul de a cere despagubiri. Acum cateva zile, conform BBC, Chelsea a castigat si apelul intentat impotriva FIFA, astfel incat poate cere acum daune financiare. Gruparea engleza vrea bani atat de la Mutu, cat si de la Juventus, club care l-a legitimat pe roman inainte de expirarea suspendarii, adica inainte de finalul procesului dintre Chelsea si jucator. Initial, dupa judecata de la FA, Chelsea anuntase ca doreste o suma intre opt si 11 milioane de euro drept despagubire, insa, cel mai probabil, tot o instanta de judecata va decide, daca va fi cazul, suma de bani pe care Mutu (poate chiar in solidar cu Juventus) o va plati catre Chelsea. In acest moment, Mutu este legitimat la Fiorentina, unde a ajuns in vara anului 2006, de la Juventus, pentru opt milioane de euro. Mutu are un contract pe cinci ani cu Fiorentina, cu un salariu anual de 1,5 milioane de euro.
Serbare la Mogosoaia, dar fara gratarul federal
Victor Piturca, antrenorul Romaniei, i-a vazut ieri la lucru pe cativa dintre fotbalistii din Liga I care, in viitor, ar putea completa lotul natio-nalei.
Selectionata lui Piti a invins la Mogosoaia, cu 1-0, echipa de tineret pregatita de Emil Sandoi. Sentimentalist din fire, selectionerul a chemat de la Universitatea Craiova cei mai multi jucatori, patru (Bornescu, Ciuca, Dorel Stoica si Dina), pe care i-a trimis in teren din primul minut.
Unicul gol al partidei, disputata pe durata a doua reprize de 40 de minute fiecare, a fost inscris de Vali Badea. Pentru prima oara de cand se afla la carma primei reprezentative, Piturca a stat linistit pe banca, nu a dat indicatii si nici nu a tipat la jucatori. La final, selectionerul a spus ca „nu am fost dezamagit de nimeni, iar astfel de actiuni veti mai vedea si in viitor”.
Daca a fost curios sa-i verifice pe Panin si Semeghin, in schimb Piturca n-are acelasi interes pentru jucatori din campionatele straine, precum Sergiu Radu si Vlad Munteanu, romanii care trag dupa ei Energie
Cottbus in Bundesliga.
Motivul selectionerului este unul absolut aberant: „Campionatul ger-man nu mai e ce-a fost. Acum este sub cel roman!”. De 1 mai, oamenii de fotbal din Romania au luat cu asalt Mogosoaia. Nu pentru a vedea inedita nationala a lui Piturca, ci pentru a mai bifa o iesire in public, pentru a mai acorda cate un interviu sau pentru a face glume proaste intre ei.
„Ciorba” a venit fara sosete
Tribuna stadionului din Mogosoaia i-a strans laolalta pe sefii federatiei, pe cei ai ligii si pe simpatizantii acestora. „Daca arunci o bomba la oficiala, ai curatat fotbalul romanesc de putregai”, comenta un spectator.
Singurul care ar fi scapat din „atentat” ar fi fost Marius Stan. Presedintele echipei Otelul Galati, curtat insistent in aceste zile de Gigi Becali pentru a prelua Steaua, a ales sa ocupe un loc in stanga „oficialei”, unde s-a intretinut cu fostul dinamovist Alexandru Moldovan.
Imbracat destul de elegant, dar fara sosete in picioare, „celebrul” impresar Dumitru Tudor-”Ciorba” a reusit sa-l scoata din sarite pe Cosmin Olaroiu, dupa ce a facut cateva glume nesarate la adresa acestuia.
Antrenorul Stelei nu i-a ramas dator lui „Ciorba” si, la finalul partidei, l-a pus la punct. Mitica Dragomir a vazut partida alaturi de bunii sai prieteni, Viorel Paunescu si Gigi Becali, in timp
ce Mircea Sandu a stat departe de acestia.
Selectionata lui Piti a invins la Mogosoaia, cu 1-0, echipa de tineret pregatita de Emil Sandoi. Sentimentalist din fire, selectionerul a chemat de la Universitatea Craiova cei mai multi jucatori, patru (Bornescu, Ciuca, Dorel Stoica si Dina), pe care i-a trimis in teren din primul minut.
Unicul gol al partidei, disputata pe durata a doua reprize de 40 de minute fiecare, a fost inscris de Vali Badea. Pentru prima oara de cand se afla la carma primei reprezentative, Piturca a stat linistit pe banca, nu a dat indicatii si nici nu a tipat la jucatori. La final, selectionerul a spus ca „nu am fost dezamagit de nimeni, iar astfel de actiuni veti mai vedea si in viitor”.
Daca a fost curios sa-i verifice pe Panin si Semeghin, in schimb Piturca n-are acelasi interes pentru jucatori din campionatele straine, precum Sergiu Radu si Vlad Munteanu, romanii care trag dupa ei Energie
Cottbus in Bundesliga.
Motivul selectionerului este unul absolut aberant: „Campionatul ger-man nu mai e ce-a fost. Acum este sub cel roman!”. De 1 mai, oamenii de fotbal din Romania au luat cu asalt Mogosoaia. Nu pentru a vedea inedita nationala a lui Piturca, ci pentru a mai bifa o iesire in public, pentru a mai acorda cate un interviu sau pentru a face glume proaste intre ei.
„Ciorba” a venit fara sosete
Tribuna stadionului din Mogosoaia i-a strans laolalta pe sefii federatiei, pe cei ai ligii si pe simpatizantii acestora. „Daca arunci o bomba la oficiala, ai curatat fotbalul romanesc de putregai”, comenta un spectator.
Singurul care ar fi scapat din „atentat” ar fi fost Marius Stan. Presedintele echipei Otelul Galati, curtat insistent in aceste zile de Gigi Becali pentru a prelua Steaua, a ales sa ocupe un loc in stanga „oficialei”, unde s-a intretinut cu fostul dinamovist Alexandru Moldovan.
Imbracat destul de elegant, dar fara sosete in picioare, „celebrul” impresar Dumitru Tudor-”Ciorba” a reusit sa-l scoata din sarite pe Cosmin Olaroiu, dupa ce a facut cateva glume nesarate la adresa acestuia.
Antrenorul Stelei nu i-a ramas dator lui „Ciorba” si, la finalul partidei, l-a pus la punct. Mitica Dragomir a vazut partida alaturi de bunii sai prieteni, Viorel Paunescu si Gigi Becali, in timp
ce Mircea Sandu a stat departe de acestia.
Apocalipsa unor diavoli
Dracii rosii“ din Manchester nu au pierdut nici o calificare in cupele europene in era Fergusson, dupa ce au cistigat prima mansa. Azi, ei joaca la omologii lor din Milano, pentru finala Champions League.
In spatele lui AC Milan se asterne un sezon alb. Fara Cupa Italiei, fara Lo Scudetto si, daca nu le iese planul cu UEFA Champions League, nici nu sint sanse ca anul 2007 sa se coloreze. Azi joaca a doua mansa a semifinalelor si chiar daca scorul de la Manchester (2-3) pare usor surmontabil, atit timp
cit ii ai adversari pe Wayne Rooney si Cristiano Ronaldo, apararea se dezintegreaza, asa cum s-a intimplat pe Old Trafford, cind rossonerii au incasat pentru prima oara trei goluri intr-un meci european, dupa finala pierduta la penalty-uri in fata lui Liverpool, in 2005.
Manchester isi peticeste apararea
Ca si in tur, de la „diavolii“ lui United vor lipsi doi aparatori de baza, Mikael Silvestre si Garry Neville, in timp ce Patrice Evra este suspendat. „Cu problemele pe care le avem in defensiva, cred ca avem toate sansele sa primim un gol, dar am incredere ca vom marca si noi“, spune managerul lui Manchester, Alex Fergusson. Acesta conteaza totusi pe revenirile fundasilor centrali Rio Ferdinand si Nemanja Vidic, doar partile laterale urmind sa fie acoperite de teoretice rezerve, John O’Shea si Gabriel Heinze. La italieni, atacantul Filippo Inzaghi, accidentat in tur, va fi titularizat astazi, in locul lui Gilardino, foarte sters in ultimele saptamini. De asemenea, a fost recuperat pretiosul mijlocas defensiv Gennaro Gattuso, accidentat la Manchester, insa nu la fel de bune sint vestile despre Paolo Maldini, al carui genunchi sting necesita inca ingrijiri.
Fergusson, vulnerabil doar la nemti
AC Milan a mai jucat de doua ori impotriva lui Manchester in aceasta faza a competitiei (1958, 1969) si in ambele situatii s-a calificat, dar MU nu a pierdut vreo calificare in cupele europene, dupa ce a cistigat prima mansa, in era Fergusson (1986-2007). Fergusson insusi a pierdut insa doua semifinale de UEFA Champions League, in fata nemtilor de la Borussia Dortmund si Bayer Leverkusen. Jocul de azi va fi arbitrat de belgianul Frank de Bleekere, iar de el se va teme cel mai tare mijlocasul Paul Scholes, care ar pierde finala in cazul in care ar primi un cartonas galben, iar echipa s-ar califica in finala. Ar fi o drama cu atit mai mult cu cit Scholes a fost suspendat si in precedenta finala de Liga Campionilor jucata de Manchester, in 1999, cu Bayern München.
In spatele lui AC Milan se asterne un sezon alb. Fara Cupa Italiei, fara Lo Scudetto si, daca nu le iese planul cu UEFA Champions League, nici nu sint sanse ca anul 2007 sa se coloreze. Azi joaca a doua mansa a semifinalelor si chiar daca scorul de la Manchester (2-3) pare usor surmontabil, atit timp
cit ii ai adversari pe Wayne Rooney si Cristiano Ronaldo, apararea se dezintegreaza, asa cum s-a intimplat pe Old Trafford, cind rossonerii au incasat pentru prima oara trei goluri intr-un meci european, dupa finala pierduta la penalty-uri in fata lui Liverpool, in 2005.
Manchester isi peticeste apararea
Ca si in tur, de la „diavolii“ lui United vor lipsi doi aparatori de baza, Mikael Silvestre si Garry Neville, in timp ce Patrice Evra este suspendat. „Cu problemele pe care le avem in defensiva, cred ca avem toate sansele sa primim un gol, dar am incredere ca vom marca si noi“, spune managerul lui Manchester, Alex Fergusson. Acesta conteaza totusi pe revenirile fundasilor centrali Rio Ferdinand si Nemanja Vidic, doar partile laterale urmind sa fie acoperite de teoretice rezerve, John O’Shea si Gabriel Heinze. La italieni, atacantul Filippo Inzaghi, accidentat in tur, va fi titularizat astazi, in locul lui Gilardino, foarte sters in ultimele saptamini. De asemenea, a fost recuperat pretiosul mijlocas defensiv Gennaro Gattuso, accidentat la Manchester, insa nu la fel de bune sint vestile despre Paolo Maldini, al carui genunchi sting necesita inca ingrijiri.
Fergusson, vulnerabil doar la nemti
AC Milan a mai jucat de doua ori impotriva lui Manchester in aceasta faza a competitiei (1958, 1969) si in ambele situatii s-a calificat, dar MU nu a pierdut vreo calificare in cupele europene, dupa ce a cistigat prima mansa, in era Fergusson (1986-2007). Fergusson insusi a pierdut insa doua semifinale de UEFA Champions League, in fata nemtilor de la Borussia Dortmund si Bayer Leverkusen. Jocul de azi va fi arbitrat de belgianul Frank de Bleekere, iar de el se va teme cel mai tare mijlocasul Paul Scholes, care ar pierde finala in cazul in care ar primi un cartonas galben, iar echipa s-ar califica in finala. Ar fi o drama cu atit mai mult cu cit Scholes a fost suspendat si in precedenta finala de Liga Campionilor jucata de Manchester, in 1999, cu Bayern München.
Regizorul canadian Robert Lepage a luat Premiul Europei
ntre 26 si 29 aprilie, Salonicul a fost capitala mondiala a teatrului, cu prilejul decernarii Premiului Europei pentru Teatru.
Un Work in progress care i-a adus
lui Robert Lapage Premiul Europei.
Aflat la a XI-a editie, Premiul Europei pentru Teatru, in valoare de 60.000 de euro, a revenit canadianului Robert Lepage. Dramaturg, regizor, actor, scenograf, artist vizual, Lepage este un poet al metisajului si al noilor tehnologii in teatru cunoscut publicului romanesc. Compania sa Ex Machina din Quebec este o citadela a productiilor work in progress, a spectacolelor de grup sau solo in care sint experimentate toate mijloacele folosite de arta si de stiinta contemporane. Recitalurile lui Lepage „Elsinor“, „Fata nevazuta a lunii“, „Vinci“, „Proiect Andersen“, reprezentatiile-fluviu de sapte ore „Trilogia Dragonilor“, „Cele sapte brate ale riului Ota“ sint opere inovatoare, creatoare de scoala. Intr-o lume a globalizarii, acest „globe-trotter“ si ucenic vrajitor al unui teatru fara frontiere pledeaza paradoxal pentru identitate, pentru o mitologie personala, pentru radacini.
„Cred in suveranitatea culturala“
Artistul ne declara: „A fi universal inseamna a fi local. Oriunde in lume duc cu mine o parte din Quebec. Spun povesti, utilizind toate mijloacele, colaborez cu oameni diferiti, cu vocabulare diferite. Cred in suveranitatea culturala. Ca un copac sa aiba o tulpina sanatoasa
si o coroana bogata, radacinile trebuie sa fie puternice“.
Robert Lepage se adauga unei liste de laureati - patriarhi ai teatrului secolului XX: Georgio Strehler, Heiner Müller, Peter Brook, Robert Wilson, Luca Ronconi, Pina Bausch, Lev Dodin, Michel Piccoli, Harold Pinter.
Prin distinctia Noile Realitati Teatrale (in valoare de 60.000 de euro) - Premiul Europei pentru Teatru consacra si cele mai noi voci. Alvis Hermanis, regizor, actor, fondatorul Teatrului din Riga, s-a impus juriului prin modul in care reconstituie si reproduce fidel pe scena cotidianul imediat. Montarile „Viata lunga“ (de curind vizionata si la Festivalul International de Teatru Bucuresti), „Tatii“, „Sunetul tacerii“ sint jocuri dramatice intre vesnicie si vremelnicie, meditatii asupra timpului
, „monstrul cu doua capete, unul al damnarii si altul al salvarii“. Juriul a apreciat ca reprezentativa pentru dramaturgia actuala, „curajoasa ofensiva, brutala“, creatia tinerei scriitoare din Serbia, Biljana Srbljanovici. „Trilogia belgradeana“, „Povesti de familie“, „Supermarket“, „Lacustele“ au adus Balcanii in Europa, opera sa fiind jucata in peste 100 de teatre si tradusa in numeroase limbi, inclulsiv in Romania. Aceste piese, rechizitorii asupra fiintei umane in contextul bolnav moral, social, politic al lumii contemporane, se bucura de o mare audienta si in Romania.
Sub patronajul premierului grec
Premiul Europei pentru Teatru este un loc important al dialogului intercultural, unde se lanseaza programe, carti, materiale audio-vizuale, se construiesc retele profesionale, se organizeaza ateliere, expozitii, se subventioneaza productii vitale miscarii teatrale internationale. Pe afisul acestei editii au figurat: Patronajul primului-ministru, Ministerul Culturii si Teatrul National de Nord din Grecia, alaturi de partenerii traditionali: Uniunea Europeana, Consiliul Europei, Uniunea Teatrelor Europei (UTE), Conventia Teatrala Europeana (CTE), Asociatia Internationala a Criticilor de Teatru (AICT), Institutul International al Teatrului Mediteranean, Institutul International de Teatru - UNESCO.
Semnalam trei prezente profesionale majore la Salonic, Adunarea Generala UTE (avindu-l ca presedinte in acest an pe regizorul Alexandru Darie), Adunarea Generala CTE si colocviul organizat de AICT, intitulat „Cine are nevoie de premii?“.
Premiu retras fiindca laureatul a lipsit
Un incident a dat un plus
de tensiune dezbaterii criticilor. Regizorul Peter Zadek, distins cu Premiul Europei pentru Teatru 2007, a refuzat sa se deplaseze la Salonic, motivind ca se afla in repetitii cu un spectacol. Gestul sau a fost sanctionat de juriu care i-a retras dis-tinctia, in regulament fiind conditionata prezenta obligatorie a laureatilor. In acest sens au fost invocati Heiner Müller si Harold Pinter care, desi grav bolnavi, au participat la eveniment.
Scos din indiferenta sa mimata, Zadek a raspuns organizatorilor printr-o scrisoare inflamata. George Banu, membru in juriu si maestru de ceremonii al Galei de decernare a premiilor, remarca despre intilnirea de la Salonic: „Noi, oamenii de teatru, sintem putini, dar venim din Grecia, leaganul teatrului european“.
Un Work in progress care i-a adus
lui Robert Lapage Premiul Europei.
Aflat la a XI-a editie, Premiul Europei pentru Teatru, in valoare de 60.000 de euro, a revenit canadianului Robert Lepage. Dramaturg, regizor, actor, scenograf, artist vizual, Lepage este un poet al metisajului si al noilor tehnologii in teatru cunoscut publicului romanesc. Compania sa Ex Machina din Quebec este o citadela a productiilor work in progress, a spectacolelor de grup sau solo in care sint experimentate toate mijloacele folosite de arta si de stiinta contemporane. Recitalurile lui Lepage „Elsinor“, „Fata nevazuta a lunii“, „Vinci“, „Proiect Andersen“, reprezentatiile-fluviu de sapte ore „Trilogia Dragonilor“, „Cele sapte brate ale riului Ota“ sint opere inovatoare, creatoare de scoala. Intr-o lume a globalizarii, acest „globe-trotter“ si ucenic vrajitor al unui teatru fara frontiere pledeaza paradoxal pentru identitate, pentru o mitologie personala, pentru radacini.
„Cred in suveranitatea culturala“
Artistul ne declara: „A fi universal inseamna a fi local. Oriunde in lume duc cu mine o parte din Quebec. Spun povesti, utilizind toate mijloacele, colaborez cu oameni diferiti, cu vocabulare diferite. Cred in suveranitatea culturala. Ca un copac sa aiba o tulpina sanatoasa
si o coroana bogata, radacinile trebuie sa fie puternice“.
Robert Lepage se adauga unei liste de laureati - patriarhi ai teatrului secolului XX: Georgio Strehler, Heiner Müller, Peter Brook, Robert Wilson, Luca Ronconi, Pina Bausch, Lev Dodin, Michel Piccoli, Harold Pinter.
Prin distinctia Noile Realitati Teatrale (in valoare de 60.000 de euro) - Premiul Europei pentru Teatru consacra si cele mai noi voci. Alvis Hermanis, regizor, actor, fondatorul Teatrului din Riga, s-a impus juriului prin modul in care reconstituie si reproduce fidel pe scena cotidianul imediat. Montarile „Viata lunga“ (de curind vizionata si la Festivalul International de Teatru Bucuresti), „Tatii“, „Sunetul tacerii“ sint jocuri dramatice intre vesnicie si vremelnicie, meditatii asupra timpului
, „monstrul cu doua capete, unul al damnarii si altul al salvarii“. Juriul a apreciat ca reprezentativa pentru dramaturgia actuala, „curajoasa ofensiva, brutala“, creatia tinerei scriitoare din Serbia, Biljana Srbljanovici. „Trilogia belgradeana“, „Povesti de familie“, „Supermarket“, „Lacustele“ au adus Balcanii in Europa, opera sa fiind jucata in peste 100 de teatre si tradusa in numeroase limbi, inclulsiv in Romania. Aceste piese, rechizitorii asupra fiintei umane in contextul bolnav moral, social, politic al lumii contemporane, se bucura de o mare audienta si in Romania.
Sub patronajul premierului grec
Premiul Europei pentru Teatru este un loc important al dialogului intercultural, unde se lanseaza programe, carti, materiale audio-vizuale, se construiesc retele profesionale, se organizeaza ateliere, expozitii, se subventioneaza productii vitale miscarii teatrale internationale. Pe afisul acestei editii au figurat: Patronajul primului-ministru, Ministerul Culturii si Teatrul National de Nord din Grecia, alaturi de partenerii traditionali: Uniunea Europeana, Consiliul Europei, Uniunea Teatrelor Europei (UTE), Conventia Teatrala Europeana (CTE), Asociatia Internationala a Criticilor de Teatru (AICT), Institutul International al Teatrului Mediteranean, Institutul International de Teatru - UNESCO.
Semnalam trei prezente profesionale majore la Salonic, Adunarea Generala UTE (avindu-l ca presedinte in acest an pe regizorul Alexandru Darie), Adunarea Generala CTE si colocviul organizat de AICT, intitulat „Cine are nevoie de premii?“.
Premiu retras fiindca laureatul a lipsit
Un incident a dat un plus
de tensiune dezbaterii criticilor. Regizorul Peter Zadek, distins cu Premiul Europei pentru Teatru 2007, a refuzat sa se deplaseze la Salonic, motivind ca se afla in repetitii cu un spectacol. Gestul sau a fost sanctionat de juriu care i-a retras dis-tinctia, in regulament fiind conditionata prezenta obligatorie a laureatilor. In acest sens au fost invocati Heiner Müller si Harold Pinter care, desi grav bolnavi, au participat la eveniment.
Scos din indiferenta sa mimata, Zadek a raspuns organizatorilor printr-o scrisoare inflamata. George Banu, membru in juriu si maestru de ceremonii al Galei de decernare a premiilor, remarca despre intilnirea de la Salonic: „Noi, oamenii de teatru, sintem putini, dar venim din Grecia, leaganul teatrului european“.
Becalizarea culturii?
De ce s-a aruncat omul asta in apa imbracat? E cineva acolo, in lac, care striga dupa ajutor. Poate e in pericol de inec. Fugi, ma, d'aici, nu vezi ca tipu' e imbracat in haine de comanda. Stii cine e? Cred ca e Becali. Gigi. Da, e clar. Sa vezi cum apar imediat televiziunile. Asta nu umbla decat dupa propaganda. Cred ca ala din lac e omul lui.
Cam asa se discuta in cercurile prin care ma misc despre liderul PNG. Ca patron al Stelei, e stimat. Ca om politic, e dispretuit. Ca n-are carte. Ca e prea religios. Ca da bani in stanga si-n dreapta numai daca treaba asta trece si in presa. S.a.m.d.
Avui si eu o idee, desi nu sunt nici perfect, nici simplu. Il sun pe vechiul meu prieten Dan Pavel si il intreb daca ei au, acolo, la PNG, o comisie culturala. Culmea! Au. "Pot sa asist si eu la o sedinta, ca ziarist, fireste?". Fireste ca am fost invitat. Nu mi s-a spus: "Ai grija ce scrii!" Am aflat cateva lucruri interesante. Membrii comisiei culturale de la nivelul central al PNG pregatesc o propunere legilsativa pentru infiintarea unui Centru National al Cartii. Modelul e luat din Franta. Acolo, la francezi, peste 4000 de autori de carti care au proiecte editoriale in lucru pot cere, anual, o bursa de creatie. Centre National du Livre le raspunde da ori ba in functie de proiect si de valoarea autorului care face cererea. Bursa ajunge pentru un trai decent vreme de un an, la nivelul unui salariu mediu in Franta. Daca autorul care a primit bursa anul acesta vine cu un alt proiect anul viitor, are sanse din nou sa primeasca bursa CNL. Sa nu uitam ca, dupa publicarea unei carti de succes mediu, un autor francez primeste si drepturi de autor. Ajung la valoarea a zece salarii medii ori mai mult.
In Romania, un autor de succes mediu castiga din drepturile de autor cam doua salarii romanesti de nivel mediu. Majoritatea autorilor romani sunt platiti doar in exemplare gratuite ale propriilor editii, ca sa aiba ce oferi prietenilor ori ca sa le vanda pe la lansarile promotionale ale editiei. Mi s-a parut ca proiectul PNG este salutar. "De ce n-a gandit, oare, nici un alt partid acest tip de burse de stat pentru proiecte editoriale", am intrebat. Au gandit, mi s-a spus, dar banii se duc numai la edituri, nu si la autori. Autorii nostri au ramas la cheremul editurilor. Vai mama lor!
Da. Cunosc multi autori romani de carti de tot felul. Nu numai literati. Intr-devar, vai mama lor! Cei care reusesc sa atinga un nivel decent de trai au doua, trei slujbe si doua, trei colaborari prin presa. Dar sunt o mana de oameni acestia. Uniunea Scriitorilor, de pilda, are peste 2000 de autori in viata
. L-am intrebat pe Dan Pavel daca e ideea lui, asta cu bursele. Da, mi-a spus, dar mi-a venit cand m-a intrebat Becali cat castiga un scriitor bun azi. M-am ingrozit si eu cand am aflat ce onorarii platesc editurile.
Cam asa se discuta in cercurile prin care ma misc despre liderul PNG. Ca patron al Stelei, e stimat. Ca om politic, e dispretuit. Ca n-are carte. Ca e prea religios. Ca da bani in stanga si-n dreapta numai daca treaba asta trece si in presa. S.a.m.d.
Avui si eu o idee, desi nu sunt nici perfect, nici simplu. Il sun pe vechiul meu prieten Dan Pavel si il intreb daca ei au, acolo, la PNG, o comisie culturala. Culmea! Au. "Pot sa asist si eu la o sedinta, ca ziarist, fireste?". Fireste ca am fost invitat. Nu mi s-a spus: "Ai grija ce scrii!" Am aflat cateva lucruri interesante. Membrii comisiei culturale de la nivelul central al PNG pregatesc o propunere legilsativa pentru infiintarea unui Centru National al Cartii. Modelul e luat din Franta. Acolo, la francezi, peste 4000 de autori de carti care au proiecte editoriale in lucru pot cere, anual, o bursa de creatie. Centre National du Livre le raspunde da ori ba in functie de proiect si de valoarea autorului care face cererea. Bursa ajunge pentru un trai decent vreme de un an, la nivelul unui salariu mediu in Franta. Daca autorul care a primit bursa anul acesta vine cu un alt proiect anul viitor, are sanse din nou sa primeasca bursa CNL. Sa nu uitam ca, dupa publicarea unei carti de succes mediu, un autor francez primeste si drepturi de autor. Ajung la valoarea a zece salarii medii ori mai mult.
In Romania, un autor de succes mediu castiga din drepturile de autor cam doua salarii romanesti de nivel mediu. Majoritatea autorilor romani sunt platiti doar in exemplare gratuite ale propriilor editii, ca sa aiba ce oferi prietenilor ori ca sa le vanda pe la lansarile promotionale ale editiei. Mi s-a parut ca proiectul PNG este salutar. "De ce n-a gandit, oare, nici un alt partid acest tip de burse de stat pentru proiecte editoriale", am intrebat. Au gandit, mi s-a spus, dar banii se duc numai la edituri, nu si la autori. Autorii nostri au ramas la cheremul editurilor. Vai mama lor!
Da. Cunosc multi autori romani de carti de tot felul. Nu numai literati. Intr-devar, vai mama lor! Cei care reusesc sa atinga un nivel decent de trai au doua, trei slujbe si doua, trei colaborari prin presa. Dar sunt o mana de oameni acestia. Uniunea Scriitorilor, de pilda, are peste 2000 de autori in viata
. L-am intrebat pe Dan Pavel daca e ideea lui, asta cu bursele. Da, mi-a spus, dar mi-a venit cand m-a intrebat Becali cat castiga un scriitor bun azi. M-am ingrozit si eu cand am aflat ce onorarii platesc editurile.
Istoria literaturii in alb si negru
Artistul Ion Cucu a facut peste 20.000 de fotografii ale scriitorilor timp de 50 de ani.
De aproape cincizeci de ani, Ion Cucu traverseaza lumea noastra literara, cautand si gasind chipuri de scriitori din toate generatiile si scolile. Se poate spune ca el a crescut odata cu acesti scriitori contemporani, prinzandu-le maturizarea biologica si artistica in oglinda.
Niciunul dintre autorii care insufletesc volumul I din „O istorie literara a privirii” (Editura Charmides, Bistrita) nu pare ca se afla in fata unui fotograf si pozeaza. Ipostazele in care sunt surprinsi, fara a le stirbi nimbul de creatori, respira intotdeauna un aer firesc-omenesc.
Dintr-un gest, aparent, oarecare, fara nicio semnificatie, Ion Cucu stie sa obtina o expresivitate extraordinara, captand o plasticitate inaccesibila ochiului comun.
Un Pantheon de hartie
Ioan Alexandru, care este plasat pe coperta volumului, e surprins intr-o rastignire luminoasa, cu mainile intinse si degetele raschirate, cu ochii in sus, pentru a retine fulgii de zapada.
E aici un adevarat tablou, care s-ar putea intitula Prima ninsoare si in care un poet religios ca Ioan Alexandru devine protagonistul ideal. In alte instantanee, realizate de asemenea in alb-negru si intr-o lumina naturala, acest pictor de portrete scriitoricesti obtine, de asemenea, un acord fin intre genul literar si individualitatea umana care-l ilustreaza.
Astfel, poetii sunt prinsi intr-un plan vertical, fara balast, in secvente de evaziune devenita posibila. Geo Bogza aplecandu-se, ca un flamingo elegant, catre Ana Blandiana sau tanarul Mircea Dinescu, privind timid-obraznic catre un viitor glorios, devin, din fotografii de poeti, profiluri ale Poeziei insesi.
In schimb, prozatorii, de la Marin Preda la George Balaita si de la Nicolae Breban la Fanus Neagu, au calcatura masiva si privirea grea. Cum bine observa Alex Stefanescu in prefata volumului, cultura modifica trasaturile taranesti ale multor chipuri, le innobileaza.
Fara a fi lasati la urma, criticii, adica Eugen Simion si Nicolae Manolescu, Gabriel Dimisianu si Matei Calinescu, sunt imortalizati citind (deformatie profesionala) ori discutand in aparteuri strategice...
Accentul volumului cade pe lumea literara anterevolutionara, cuprinzand si figuri ilustre din generatia razboiului si mai inainte (Geo Bogza, Virgil Teodorescu, Gellu Naum, Geo Dumitrescu), generatia ‘60 luandu-si partea leului.
Mii de fotografii
„Saptezecistii” apar, de regula, in planuri secunde, respectuoase, iar „optzecistii” (Mircea Cartarescu, Mircea Nedelciu) sunt putin reprezentati. Cristian Popescu si Mihail Galatanu incheie sirul, ca reprezentanti ai generatiei ‘90.
Sunt curios daca, in volumul urmator, Ion Cucu va aduce in prim-plan mai multi scriitori tineri. Daca pentru el acest gest ar fi unul de completare, pentru ei ar reprezenta o consacrare.
Cu 20.000 de imagini realizate pana in prezent, autorul devine un campion al portretului fotografic, nu numai greu de egalat, dar care zdrobeste, cu un zambet ingaduitor, orice concurenta.
Cine i-ar putea calca pe urme? Cine ar face, aproape jumatate de secol, unul si acelasi lucru, sa se tina cu aparatul de fotografiat dupa acesti oameni dificili si retractili, orgoliosi care sunt scriitorii? Ion Cucu a facut-o, insotindu-i ca o umbra fidela, pentru a-i strange, acum, intr-un exceptional Pantheon de hartie.
Intr-o arhiva, ne pregatim pentru intalnirea cu praful, cu mucegaiul, cu Istoria ingalbenita si friabila. Arhiva lui Ion Cucu are semnul contrar, al tineretii inalterabile. Literatura romana contemporana ii datoreaza enorm.
PASIUNE
Foto-reportaj
Ion Cucu, nascut in 1937, debuteaza in 1960 cu foto-reportaje in „Scanteia tineretului”; din 1975, lucreaza pentru „Luceafarul”, iar din 1990 pentru „Romania literara”. Ilustreaza lucrari de specialitate.
Albumul a fost finantat de Ministerul Culturii cu 40.000 de lei, iar directorul Gavril Tarmure al Editurii Charmides a sustinut acest proiect, tiparindu-l in 1.500 de exemplare. Ionut Dragan, un tanar de 22 de ani, student la UNATC, este discipolul lui Ion Cucu si ii calca pe urme in arta fotografiei alb-negru.
De aproape cincizeci de ani, Ion Cucu traverseaza lumea noastra literara, cautand si gasind chipuri de scriitori din toate generatiile si scolile. Se poate spune ca el a crescut odata cu acesti scriitori contemporani, prinzandu-le maturizarea biologica si artistica in oglinda.
Niciunul dintre autorii care insufletesc volumul I din „O istorie literara a privirii” (Editura Charmides, Bistrita) nu pare ca se afla in fata unui fotograf si pozeaza. Ipostazele in care sunt surprinsi, fara a le stirbi nimbul de creatori, respira intotdeauna un aer firesc-omenesc.
Dintr-un gest, aparent, oarecare, fara nicio semnificatie, Ion Cucu stie sa obtina o expresivitate extraordinara, captand o plasticitate inaccesibila ochiului comun.
Un Pantheon de hartie
Ioan Alexandru, care este plasat pe coperta volumului, e surprins intr-o rastignire luminoasa, cu mainile intinse si degetele raschirate, cu ochii in sus, pentru a retine fulgii de zapada.
E aici un adevarat tablou, care s-ar putea intitula Prima ninsoare si in care un poet religios ca Ioan Alexandru devine protagonistul ideal. In alte instantanee, realizate de asemenea in alb-negru si intr-o lumina naturala, acest pictor de portrete scriitoricesti obtine, de asemenea, un acord fin intre genul literar si individualitatea umana care-l ilustreaza.
Astfel, poetii sunt prinsi intr-un plan vertical, fara balast, in secvente de evaziune devenita posibila. Geo Bogza aplecandu-se, ca un flamingo elegant, catre Ana Blandiana sau tanarul Mircea Dinescu, privind timid-obraznic catre un viitor glorios, devin, din fotografii de poeti, profiluri ale Poeziei insesi.
In schimb, prozatorii, de la Marin Preda la George Balaita si de la Nicolae Breban la Fanus Neagu, au calcatura masiva si privirea grea. Cum bine observa Alex Stefanescu in prefata volumului, cultura modifica trasaturile taranesti ale multor chipuri, le innobileaza.
Fara a fi lasati la urma, criticii, adica Eugen Simion si Nicolae Manolescu, Gabriel Dimisianu si Matei Calinescu, sunt imortalizati citind (deformatie profesionala) ori discutand in aparteuri strategice...
Accentul volumului cade pe lumea literara anterevolutionara, cuprinzand si figuri ilustre din generatia razboiului si mai inainte (Geo Bogza, Virgil Teodorescu, Gellu Naum, Geo Dumitrescu), generatia ‘60 luandu-si partea leului.
Mii de fotografii
„Saptezecistii” apar, de regula, in planuri secunde, respectuoase, iar „optzecistii” (Mircea Cartarescu, Mircea Nedelciu) sunt putin reprezentati. Cristian Popescu si Mihail Galatanu incheie sirul, ca reprezentanti ai generatiei ‘90.
Sunt curios daca, in volumul urmator, Ion Cucu va aduce in prim-plan mai multi scriitori tineri. Daca pentru el acest gest ar fi unul de completare, pentru ei ar reprezenta o consacrare.
Cu 20.000 de imagini realizate pana in prezent, autorul devine un campion al portretului fotografic, nu numai greu de egalat, dar care zdrobeste, cu un zambet ingaduitor, orice concurenta.
Cine i-ar putea calca pe urme? Cine ar face, aproape jumatate de secol, unul si acelasi lucru, sa se tina cu aparatul de fotografiat dupa acesti oameni dificili si retractili, orgoliosi care sunt scriitorii? Ion Cucu a facut-o, insotindu-i ca o umbra fidela, pentru a-i strange, acum, intr-un exceptional Pantheon de hartie.
Intr-o arhiva, ne pregatim pentru intalnirea cu praful, cu mucegaiul, cu Istoria ingalbenita si friabila. Arhiva lui Ion Cucu are semnul contrar, al tineretii inalterabile. Literatura romana contemporana ii datoreaza enorm.
PASIUNE
Foto-reportaj
Ion Cucu, nascut in 1937, debuteaza in 1960 cu foto-reportaje in „Scanteia tineretului”; din 1975, lucreaza pentru „Luceafarul”, iar din 1990 pentru „Romania literara”. Ilustreaza lucrari de specialitate.
Albumul a fost finantat de Ministerul Culturii cu 40.000 de lei, iar directorul Gavril Tarmure al Editurii Charmides a sustinut acest proiect, tiparindu-l in 1.500 de exemplare. Ionut Dragan, un tanar de 22 de ani, student la UNATC, este discipolul lui Ion Cucu si ii calca pe urme in arta fotografiei alb-negru.
miercuri, 17 decembrie 2008
BCR prospecteaza piata pentru o vanzare de obligatiuni
CNVM a aprobat saptamana trecuta prospectul preliminar al viitoarei emisiuni de obligatiuni al BCR.
Prospectul a fost transmis deja potentialilor investitori. Potrivit unor surse din piata, prospectul cuprinde informatii cu privire la aspectele juridice ale emisiunii si detalii despre emitent, dar nu contine informatii despre valoarea emisiunii de obligatiuni, scadenta acestora, sau dobanda care va fi platita investitorilor.
Prospectul a fost transmis deja potentialilor investitori. Potrivit unor surse din piata, prospectul cuprinde informatii cu privire la aspectele juridice ale emisiunii si detalii despre emitent, dar nu contine informatii despre valoarea emisiunii de obligatiuni, scadenta acestora, sau dobanda care va fi platita investitorilor.
BT Asset Management a lansat primul fond de index
BT Asset Management, societatea de administrare a investitiilor a grupului financiar Banca Transilvania, a lansat primul fond de index de pe piata. Fondul este denumit BT Index.
Un fond de index este constituit pe baza unui indice bursier. In cazul BT Index, este vorba despre ROTX, dezvoltat de Bursa de la Bucuresti impreuna cu Bursa din Viena.
Fondurile de index, foarte populare in strainatate, au lipsit pana acum de pe piata romaneasca. Principalul avantaj este faptul ca sunt mai usor de administrat si percep comisioane de administrare mai mici. "Acest fond este un instrument care se adreseaza investitorilor care vor sa aiba expunere pe cele mai lichide titluri de la Bursa. Se adreseaza in special investitorilor mici, care nu dispun de sume suficient de mari pentru a investi intr-un portofoliu diversificat de actiuni", a declarat Radu Hanga, directorul general al BT Asset Management.
Un fond de index este constituit pe baza unui indice bursier. In cazul BT Index, este vorba despre ROTX, dezvoltat de Bursa de la Bucuresti impreuna cu Bursa din Viena.
Fondurile de index, foarte populare in strainatate, au lipsit pana acum de pe piata romaneasca. Principalul avantaj este faptul ca sunt mai usor de administrat si percep comisioane de administrare mai mici. "Acest fond este un instrument care se adreseaza investitorilor care vor sa aiba expunere pe cele mai lichide titluri de la Bursa. Se adreseaza in special investitorilor mici, care nu dispun de sume suficient de mari pentru a investi intr-un portofoliu diversificat de actiuni", a declarat Radu Hanga, directorul general al BT Asset Management.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
